Fenomenul absenteismului a ajuns să fie îngrijorător în ultimii ani. Având motive diverse, există un număr destul de mare de elevi care lipsesc zile întregi de la școală. În multe situații, elevii nu lipsesc doar o oră de la școală, ci pleacă de acasă ca și cum ar merge la școală, însă aleg să își petreacă întreaga zi în alte locuri (cafenea, baruri, săli de jocuri, magazine, parcuri, etc.).
Printre motivele pe care le are un elev atunci când lipsește de la școală, il reprezintă activitățile pe care le face acesta în grupul său de prieteni: consum de alcool, droguri, furt. Absenteismul conduce de ce mai multe ori la abandon școlar, lucru care afectează in mod incontestabil viitorul profesional/social al elevului.
Din păcate, în foarte multe situații absenteismul este depistat relativ târziu, având o frecvență riscantă. Părinții nu cunosc situația în care se află copilul lor, căci de cele mai multe ori îi văd plecând de acasă cu ghiozdanul și întorcându-se la ora normală. Pe de altă parte, profesorii înțeleg târziu situația pentru că elevul oferă de obicei motive plauzibile, aducând adeverințe medicale.
Informarea părinților cu privire la comportamentul copiilor trebuie să fie facută în cel mai scurt timp iar părinții nu trebuie să rămână indiferenți în această situație. Elevul care absentează frecvent, are o problemă cu școala, fie este dezinteresat, demotivat, consideră că școala este inutilă, ori are o imagine de sine negativă (datorită rezultatelor proaste obținute).
Familia poate contribui activ la absenteismul școlar, în special în medii defavorizate. Părinții pretind copilului să lipsească de la școală pentru a îndeplini anumite munci și pentru a câștiga bani. Situația este frecventă atât în mediul rural, unde elevii sunt nevoiți să întrețină familia dar, și în mediul urban, în cadrul familiilor defavorizate social: șomeri, romi.
Absenteismul este primul factor care conduce la abandon școlar. Conform studiilor de specialitate, absenteismul este de mai multe tipuri:
– absenteism selectiv – copiii absentează doar la o disciplină sau câteva;
– absenteism generalizat – copiii absentează în mod generalizat, acest lucru prefigurâd abandonul școlar;
– dorința de apartenență la grup;
Familia trebuie să reprezinte pentru copil un mediu educativ, să fie responsabilă de frecventarea școlii de către acesta însă, poate fi una din cauzele absenteismului.
În ce manieră poate juca familia un rol în combaterea absenteismului?
– Discuții purtate cu elevul/elevii pentru identificarea cauzelor insuccesului școlar;
– Cunoașterea de către părinți a anturajului copiilor, întrucât acesta joacă un rol important în delimitarea succesului sau insuccesului școlar. De obicei, grupul de prieteni influențează aspirațiile școlare și profesionale ale elevului;
– O bună colaborare între părinți și diriginte, supravegherea discretă a prezenței elevului la școală;
Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes.
Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:
– asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune (asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a materialelor educaționale necesare);
– asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin necondiţionat;
– crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui mediu favorabil dezvoltării şi învăţării, cu scopul de a pregăti copilul pentru existenţa independentă și viața de adult dându-i repere pe care să le urmeze;
– schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile sociale, de modalitatea de raportare la mediul înconjurător al copilului;
– atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
– control parental direct și activ în viața copiilor;
– limitarea prestării unor activități lucrative în gospodărie sau în afara acesteia;
– control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
– acordarea ajutorului la învăţătură din partea părinţilor/tutorilor să fie cât mai mare;
– prezența părintelui/părinților în viața copilului;
Învățătorii și/sau profesorii trebuie să găsească mijloace de a comunica şi evidenţia experienţele evolutive ale copiilor la şcoală, trebuie să pregătească un flux constant de informaţii de calitate îndreptate spre părinţi, astfel încât să-i determine să-şi reexamineze atitudinile faţă de rolul de părinte şi opiniile despre experienţele prin care trec copiii şi să abordeze mult mai preocupaţi întreaga experienţă şcolară.
Copilul care abandonează școala, poate fi descris astfel:
– are rezultate școlare slabe;
– are dificultăți de învățare;
– are o rată a absenteismului mare;
– îi lipsește motivația şcolară
– este izolat față de colegi;
– are imagine de sine scăzută
– este incapabil să se adapteze la mediul şcolar
– are o lipsă reală a unui suport şcolar;
– manifestă dezechilibru emoțional survenit în urma absenței părinților de acasă sau a lipsei unui control parental;
– cerințe educaționale speciale;
– stare de sănătate precară;
– manifestă comportamente deviante (agresivitate fizică și verbală, tendința de vagabondaj, vandalism, consum de tutun, alcool sau alte substanțe interzise);
– provine din medii sociale sărace;
– lipsa unui model educațional din familie;