Şcoala e frumoasă – Învaţă pentru tine!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Educație fără discriminare

    Educația interculturală este un element important în formarea personalității elevilor. Când vorbim despre valorile educației fără discriminare, vorbim despre valori morale. De cele mai multe ori se întâmplă ca copiii să ajungă în grădinițe sau școli cu stereotipuri gata formate din mediul familial. Fie că ne referim la exprimări de genul <<vorbești ca la ușa cortului>> sau <<dacă nu ești cuminte te dau la…>>  sau la stereotipuri și prejudecăți religioase sau de gen, discriminarea este întâlnită în multe din cazuri, întrucât există mulți părinți care sunt vehemenți în susținerea unor convingeri denigratoare, condamnabile pentru oricine este altfel decât ei.

    Școala nu poate suplini totul însă, poate avea un puternic efect formativ. Este nevoie de profesori și învățători care să promoveze valori și comportamente sociale precum acceptarea, toleranța, comunicarea și integrarea pozitivă și să evite atitudinile negative de etichetare, stereotipurile, prejudecățile și comportamentele discriminatorii, intoleranța, xenofobia și rasismul. Profesorul trebuie să fie un adevărat mediator cultural care își cunoaște elevii și nu discriminează niciun elev, comunicând asertiv și fiind capabil să rezolve pozitiv orice conflict, care promovează identitatea culturală.

    Considerăm că este necesară încurajarea elevilor de către cadrele didactice să spună când sunt discriminați. Neînțelegând că sunt părtași la acțiuni discriminatorii, elevii pot comite și ei la rândul lor acte discriminatorii. Studiile făcute de-a lungul timpului au arătat că procentul celor care fac acest lucru a fost în creștere. Acest comportament nu este unul „ normal”  și poate fi diminuat doar prin plasarea discriminării în percepția elevilor în afara acțiunilor normale. Campania de informare și conștientizare în rândul părinților derulată în cadrul proiectului Școala e frumoasă – Învață pentru tine! este construită pe acest principiu și urmărește informarea părinților cu privire la efectele pe care le are pe termen lung discriminarea.

Fără categorie

Consilierea vocațională

Definită ca fiind o multitudine de activități separate, consilierea vocațională are rolul de a clarifica opțiuni și de a fundamenta decizii, precum:

  • Autocunoașterea: este important pentru copii să știe cine sunt, ce pot și să afle ce vor cu adevărat, pentru a avea motivația mai târziu de a performa într-un domeniu sau altul. Procesul de autocunoaștere are scopul de a conduce copilul ca la finalul acestui proces să poată spune: EU VREAU!
  • Evaluarea: utilizarea testelor de evaluare a abilităților, cognitive, vocaționale și de interese, stil de învățare au rolul de a completa obiectivul procesului anterior. Distanța dintre autoevaluare și evaluare trebuie să fie mică pentru a defini faptul că un copil se cunoaște pe sine mai bine.
  • Clarificarea obiectivelor: e greu de definit în cazul copiilor care este obiectivul lor, pentru ca de regulă obiectivele personale nu sunt încă definite. Din această cauză, se recomandă sprijinirea copiilor pentru ca în momentul în care știu ce vor cu adevărat, totul să fie posibil.
  • Clarificarea valorilor: principiile, sunt cele care ne motivează și ne modelează viața. Valorile, se clădesc în timp și sunt cele care devin durabile în timp, precum o fundație, pe ele ne fundamentăm deciziile.
  • Organizarea rolurilor: fiecare persoană deține mai multe roluri în viață: rol de copil față de părinți, rol de elev față de profesor, rol de mentori față de cei care învață de la ei, vecini, colegi de clasă, etc. De aceea, rolurile pe care le gestionăm la un moment dat trebuie să fie în armonie și în echilibru pentru a putea ajunge cu adevărat la performanță.
  • Clarificarea intereselor: identificarea a ceea ce le place copiilor, ținând cont că există o mulțime de lucruri care îi interesează, mult mai multe decât valorile în care cred sau rolurile pe care le ocupă.
  • Realizarea listei de opțiuni: fiecare copil trebuie să-și întocmească o listă de opțiuni, acesta fiind un punct important în procesul de consiliere vocațională.

Din cauză că, mai ales în clasele gimnaziale, interesele sunt fluctuante şi se poate vorbi mai mult de preferinţe decât de interese active şi stabile, este posibil  ca elevul să nu posede încă un profil de personalitate compatibil cu opţiunea iniţială, în schimb să posede aptitudini necesare pentru opţiunea respectivă.

Fără categorie

Violența în rândul copiilor – fenomenul bullying

Violența în școli este un fenomen din ce în ce mai întâlnit, fiind o problemă destul de delicată. Contextul violenței și felul în care noi percepem acest fenomen în prezent, s-a schimbat foarte mult în cursul ultimilor ani, în special din cauza dezvoltării globalizării, a criminalității și a violenței.  Chiar dacă în multe situații nu se recurge neapărat la violență, în școli se poate întâlni fenomenul de bullying (acel comportament ostil/de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Acest fenomen poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Este un termen diferit de ceea ce înseamnă violența, el poate fi prezent chiar dacă nu este bazat pe un conflict început dintr-o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă.

Fiind o formă de abuz emoțional și fizic, are mai multe caracteristici:

  • INTENȚIONAT – agresorul are intenția de a răni pe cineva;
  • REPETAT – persoana rănită în mod repetat este aceeași;
  • DEZECHILIBRUL DE FORȚE – agresorul alege ca victimă o persoană care este vulnerabilă și care nu se poate apăra singură.

Una din soluțiile pe care le poate avea școala pentru a diminua/elimina astfel de comportamente este realizarea unui parteneriat cu comunitatea locală, în special cu poliția.

Cadrele didactice manifestă o anumită reticență față de această lărgire a rolului lor dând dovadă de conservatorism, trăind încă în ideea școlii ca spațiu al transmiterii de cunoștințe și al disciplinării copilului.

Printre cauzele care intervin în apariția acestor fenomene (violență/bullying), se numără:

  Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului precum și a persoanei agresate.

    Agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat sau neglijat. 

 Lipsa empatiei, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane și mai ales, expunerea și preluarea unor modele de comportament similare, determină copilul să reproducă cu semenii săi ceea ce vede acasă.

Este nevoie așadar, de implicarea pe de o parte a cadrelor didactice în combaterea acestui fenomen, pe de altă parte și contribuția familiei este destul de importantă.

 

 

Fără categorie

Rolul mediatorului în relația cu părinții, școala și comunitatea

În stabilirea unei relații bune între părinți, școală  și comunitate, mediatorul poate avea un rol important.

Cine este mediatorul școlar? 

Este cel care înțelege că pentru o reușită școlară trebuie să iasă în comunitate. Așa începe activitatea lui, prin care își asumă responsabilitatea de a facilita dialogul dintre școală, familie și comunitate și de a dezvolta o relație de încredere și de respect a comunității față de școală și a școlii față de comunitate. Mediatorul școlar, ajută copiii care nu sunt înscriși în sistemul de învățământ, să devină o parte din acesta. Sprijină organizarea de programe suport pentru îmbunătățirea performanțelor școlare. Și, ca orice om din sistem, colectează date statistice relevante pentru monitorizarea accentului la educație și menținerea copiilor în sistemul educațional obligatoriu. Colectarea datelor despre toți copiii din comuniate de vârsta școlarizării și înregistrarea acestor date în documentele puse la dispoziția conducerii școlii și a inspectoratului școlar, este încă unul din rolurile pe care le are mediatorul școlar.  Mediatorul identifică prin studiul datelor pe care le colectează și prin contactele pe care le menține cu părinții și cu autoritățile locale, probleme referitoare la școlarizarea copiilor, prevenirea abandonului școlar și continuarea studiilor corespunzătoare posibilităților și aptitudinilor copiilor din comunitate.

De asemenea, mediatorul școlar are misiunea de a asigura o relație egală între părinți și cadrele didactice, pentru că ambii, în forme diferite contribuie la educația elevului.

Mediatorul școlar acționeză pe cei patru piloni: școala, elevul, părintele și comunitatea. La școală, păstrează legătura constant cu cadrele didactice pentru a identifica problemele care pot duce la eșec școlar. Atunci când se impune, mediatorul școlar este cel care previne şi mediază conflictele între familie, comunitate şi şcoală.

Cu elevii, stabilește, facilitează sau desfășoară, după caz, programe recuperatorii. Cu părinții, realizează întâlniri constante atât pentru a identifica soluții la problemele care pot afecta copilul la școală, cât și pentru a-i informa cu privire la importanța școlii, a sistemului educațional dar și cu privire la efectele abandonului școlar și la lipsa de perspective în absența școlarizării. Combaterea discriminării, creșterea toleranței, sunt alte subiecte pe care mediatorul le abordează cu toți actorii procesului educațional. Iar în comunitate, mobilizează și facilitează accesul la resurse, colaborează cu instituții ale statului și cu societatea civilă, pentru a veni în sprijinul nevoilor copiilor.

În ceea ce privește combaterea abandonului, mediatorul are un rol destul de important în sensul că asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar, monitorizează situaţia şcolară şi activităţile extraşcolare ale acestora, încurajând participarea acestora la educaţie. Aceste date, sunt transmise școlii cu scopul identificării soluțiilor optime pentru asigurarea accesului egal al copiilor la educație.

Facebook
Fără categorie

Conceptul de toleranță în mediul școlar

 

       Toleranța, abilitatea de a accepta diferența dintre oameni, este o capacitate care apare atunci când copilul și-a dezvoltat cu succes anumite calități, cum ar fi: atașament, autocontrol, perceperea durerii (a suferinței în anumite cazuri), când va relaționa eficient cu cei din jur, când își va controla anxietatea.

Fiecare copil are nevoie de iubire, respect și apreciere – necondiționate de performanța școlară sau de altă natură. Respectul, aprecierea, conştiinţa propriei valori, sunt stimuli care încurajează dezvoltarea personală, prevenind şi remediind atitudini şi comportamente deficitare sau problematice.

Cum reușim să îi determinăm pe copii să fie toleranți cu cei din jur? Copilul trebuie ajutat să parcurgă drumul de la a-și explica suferința celuilalt, pentru a o înțelege. Pentru a face față în lumea diversă și complexă în care trăim este nevoie să își dezvolte capacitatea de a fi toleranți și de a manifesta respect. Cum trebuie văzut respectul? Este abilitatea de a vedea în noi înșine și în ceilalți valorile. Abilitatea presupune un anumit grad de maturitate socială, cognitivă și emoțională, ceea ce în cazul copiiilor nu se regăsește. Respectul apare în copilărie și ne însoțește întreaga viață dacă acesta este cultivat.

Ce modalități de a promova toleranța și respectul la copii există?

  • Încercați să creați oportunități de învățare despre locuri noi, despre alte culturi, alți oameni.
  • Creați copilului situații în care să aibă oportunitatea de a oferi ajutor și celorlalți.
  • Dezvoltați-le abilități de negociere, de rezolvare a problemelor, de a face față situațiilor de criză.
  • Ajutați copilul să se simtă important, în siguranță și iubit. Un copil care se simte iubit, învață să-i iubească și pe ceilalți.
  • Încercați să folosiți comentarii pozitive pentru a forma comportamentul copilului.
  • Modelul oferit de către părinți copiilor, îi vor învăța pe aceștia din urmă să fie sensibili și respectuoși cu ceilalți.

 

Atât respectul cât şi toleranţa sunt importante pentru siguranţa copilului. Toleranţa va determina apariţia ideii că este special, valoros şi acceptat. Printr-un exerciţiu repetitiv, spunându-i şi arătându-i cât este de iubit, copilul se va simţi acceptat, fiindu-i mai uşor să-i accepte şi pe alţii.

Trăim într-o lume în care redescoperirea ideii de toleranţă şi respect este mai necesară ca oricând. Copiii pe care îi educăm şi îi creştem vor fi protejaţi de violenţă doar dacă aceste concepte vor deveni pentru ei nişte deziderate.

Învățându-i pe copii despre toleranță este un lucru important nu numai fiindcă face parte din respectarea legilor și din tradițiile noastre de ospitalitate, dar și fiindcă persoana care învață să fie deschisă față de diferențe va avea mai multe oportunități în educație, afaceri și în multe alte aspecte ale vieții. Toleranța este un lucru pe care-l transmitem în mod subtil așadar, părinții au un rol extrem de important în formarea propriului sistem de valori ai copiilor.

 

 

Fără categorie

Prevenirea abandonului școlar

 Prevenirea abandonului școlar este o activitate complexă, ce presupune intervenții concrete care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon școlar, folosind acțiuni care să înlăture pe cât posibil cauzele.

Printre acțiunile ce ar putea fi realizate, se numără:

  • existența unor programe inițiate de ONG-uri, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de abandon școlar;
  • existența unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului școlar.
  • acțiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea și combaterea abandonului școlar, precum și cu ajutarea copilului aflat în situația de abandon școlar;
  • promovarea și încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii și combaterii abandonului școlar.

Cum pot fi puse în aplicare practicile de prevenire a abandonului școlar?

  • Prin activități extrașcolare (excursii, spectacole, concursuri tematice), echipe comunitare pentru a interveni eficient în reintegrarea școlară a copiilor);
  • Sprijin reciproc între școală – familie – comunitate;
  • Organizarea de întâlniri între elevi, absolvenți, părinți, cadre didactice cu prezentarea de modele de reușită în profesie;

Succesul acțiunilor înseamnă o colaborare activă, bazată pe reciprocitate între:

  • școală (prin profesori, psiholog școlar, mediator școlar, asistent medical);
  • autoritățile locale (prin asistent social, mediator sanitar, medic de familie, organele de poliție);
  • reprezentanții legali ai copiilor (prin părinți sau aparținătorii legali).

Toate activitățile de prevenție și combatere a abandonului școlar trebuie susținute social de instituțiile statului care, ar trebui să se concentreze pe eliminarea principalilor factori ai abandonului școlar și anume sărăcia, lipsa educației părinților, cutume culturale și practica implicării copiilor în activități domestice care se suprapun programului și activităților școlare.

 

Fără categorie

Valorificarea potențialului creativ al copiilor

Valorificarea potenţialului creativ al copiilor deschide accesul la educaţie şi formare continuă modernă şi de calitate. ✅ Eforturile formativ-dezvoltative ale cadrelor didactice/îndrumătorilor trebuie să fie orientate spre: dezvoltarea morală, estetică, fizică şi intelectuală; formarea abilităţilor

Fără categorie

Ce perspective au copiii fără educație?

Chiar dacă în România educația reprezintă un drept garantat de Constituție pentru toți copiii, indiferent de originea lor socială sau etnică, de apartenența religioasă sau de sex, există multe situații în care aceștea nu fac parte din nicio formă de învățământ. Deși Constituția prevede gratuitatea î

Fără categorie

Îmbunătățirea comunicării dintre școală și familie

Modul în care școala relaționează cu familia are un rol importanta în dezvoltarea și maturizarea copilului, în formarea personalității acestuia și în conturarea concepției lui despre lume și despre sine. Relațiile bune dintre școală, familie și comunitate sunt de cele mai multe ori în avantajul copi

Fără categorie

Strategiile de bază în prevenirea abandonului școlar

Abandonul școlar reprezintă astăzi o provocare a politicii din domeniul educațional, destul de des întâlnită și dezbătută.

Prevenirea abandonului școlar trebuie să fie o prioritate în sistemul educațional actual, iar stabilirea și implementarea unor strategii de bază pentru a preveni acest fenomen s-au dovedit a fi benefice în timp. Printre aceste strategii, amintim:

 

  • MENTORATUL/TUTORIATUL

Prima strategie, mentoratul, reprezintă o relație suport de tip unu la unu, bazată pe încredere. Tutoriatul, activitate unu la unu,  este focalizată pe dezvoltarea competențelor de scris și citit.

 

  • ÎNVĂȚAREA APLICATĂ

Această metodă de predare/învățare promovează creșterea personală și socială, dezvoltarea carierei și a responsabilității civice.

 

  • PROGRAME ȘCOLARE ALTERNATIVE

Folosite în cazul persoanelor aflate în situație de risc de abandon școlar, acestea trebuie să satisfacă nevoile sociale ale elevilor și să răspundă cerințelor academice.

 

  • PROGRAME EXTRAȘCOLARE

Au rolul de a trezi interesul pentru diferite domenii și sunt foarte importante pentru elevii aflați în situația de eșec școlar.

 

  • EDUCAȚIA TIMPURIE A COPIILOR, OFERIREA DE OPORTUNITĂȚI EDUCAȚIONALE

Cea mai bună strategie pentru a reduce numărul celor care abandonează școala este de a le oferi cea mai bună intruire în școală.

 

  • IMPLICAREA FAMILIEI

Implicarea familiei are un impact pozitiv asupra succesului școlar al elevului și în dezvoltarea acestuia.

 

  • PROGRAME DE CITIRE ȘI SCRIERE

Pentru a ajuta elevii care nu au rezultate foarte bune, trebuie intervenit timpuriu prin focalizarea pe abilitățile de citire/scriere deoarece acestea sunt baza pentru învățarea efectivă în orice domeniu.

 

Fără categorie
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.