Școala este locul în care tânărul își desăvârșește formarea personalității, iar când vorbim de școală vorbim din păcate și de absenteism. Acesta din urmă influențează atât beneficiarul educației cât și procesul instructiv – educativ. Unul din riscurile pe care il implică absenteismul este scăderea stimei de sine din perspectiva cauzelor și efectelor, se poate aprecia că există puternice influențe.
Stima de sine se bazează pe autoevaluare, iar evaluarea se face printr-o raportare la următoarele surse: părinți, profesori, colegi și prieteni. Rolurile pe care le are adolescentul presupun adaptare, relaționare și respectarea de norme. Uneori, aceste surse la care se face raportarea pot fi și surse de presiune pentru tineri. Nereușita face ca adolescentul să se retragă, uneori să se izoleze și nu de puține ori să recurgă la absenteism. De aici, legătura dintre absenteism și scăderea stimei de sine. Copiii cu stima de sine scăzută datorită absenteismului, nu se simt valoroși uneori chiar inutili, nu consideră că trebuie să se mai simtă încă o dată respinși de colegi sau profesori și nu vor să mai înregistreze eșecuri. În momentul în care se instalează o anumită devianță comportamentală, persoanele care au de suferit sunt cei din familie, școală, cu tot ceea ce implică aceste medii.
Este cert faptul că adolescentul cu o dimensiune a stimei de sine ajunsă la autodepreciere este cu siguranţă stimulantă spre conduite de absenteism, izolare, fugă. Dar şi un absenteism crescut poate duce la scăderea dimensiunii stimei de sine până la autodepreciere.
Nu întotdeauna stima de sine este sursa generatoare de absenteism, ci poate avea nivele fluctuante, influențată fiind de elementele sociale, frecvența absenteismului și elementele contextului școlar dar, nu trebuie neglijat faptul că poate avea un efect asupra integrării școlare, sociale și profesionale ale individului.