„Nu tot ceea ce spune se aude, nu tot ce se aude se
înțelege și ceea ce se înțelege nu depinde numai de noi.” (L. Șoitu)
Comunicarea este cea mai importantă modalitate de socializare, având la bază 4 componente fundamentale:
În procesul de comunicare cel mai mult contează componenta nonverbală, în proporție de 55%, urmat de felul în care transmiți mesajele 38% (paralimbajul) și 7 % contează ceea ce este transmis.
Se întâmplă însă ca ceea ce spui să nu corespundă cu ceea ce faci, iar interlocutorul va crede ceea ce vede, adică semnalele non-verbale ale corpului.
În procesul de comunicare sunt folosite mai multe tipuri de canale :
- Scrise – scrisori, rapoarte, afișe, cărți, reviste, ziare, etc;
- Tehnologice – telefoane, computere, video, radio, tv, etc;
- Față-n față – întâlniri, prezentări, conversații, cursuri, interviuri, etc.
Mesajul transmis devine comun atunci când aparține celui care a transmis mesajul cât și celui care l-a primit. Între participanții la comunicare se realizează un schimb de mesaje iar comunicarea devine în acest caz interacțiune. Pentru ca această interacțiune să fie cât mai bună este nevoie de dezvoltarea anumitor abilități personale, cum ar fi: ascultare activă, capacitate de sinteză și capacitate de clarificare.
În școală, sursele comunicării pot fi: mesajul didactic și educațional al profesorului, manualul școlar, reviste, cărți, atlase, hărți, materiale didactice, video-text, etc. Între profesori și elevi se stabilește o anumită interacțiune în care este extrem de importantă ascultarea activă. Copilul va simți dacă profesorul îl ascultă sau nu, și asta va determina calitatea comunicării dintre cele două persoane. Dacă profesorul nu-l va asculta pe copil, atunci acesta din urmă va refuza să mai comunice. Pe lângă importanța pe care o deține ascultarea activă în procesul comunicării, tratată ca o știință, o importanță deosebită îl are și limbajul trupului care, trebuie să fie în concordanță cu mesajele verbale.
Prin comunicare, ne dezvoltăm abilitatea de a stabili și de a menține relații cu alte persoane.
- Se poate realiza în diferite moduri (limbaj oral, limbaj scris, limbaj intern);
- Pune în evidență capacitatea de gândire și creativitatea umană;
- Se intercondiționează cu funcția cognitivă și cea reglatorie a limbajului.
- Lipsită de expresivitate dacă nu apelează la mijloace paraverbale;
- Cuvintele nu sunt întotdeauna suficiente pentru a transmite o anumită stare;
- Viteza de transmitere și recepționare a mesajelor este mai mică.
- Expresivitate –> intonația poate sugera mesaje diferite ale aceluiași cuvânt;
- Se poate întâmpla ca mesajul să fie alterat atunci când există un exces de gesticulație.
- Nu poate fi utilizată în procesele de comunicare a unor conținuturi complexe fără să utilizată și comunicarea verbală;
- Mesajul poate fi alterat dacă există un exces de gesticulație, reacția la acest tip de mesaj fiind de negare sau de respingere a conținutului transmis.