Cand vorbim despre egalitate, trebuie în primul rând să ne gândim strategii de combatere a discriminării, în rândul copiilor.
Combaterea discriminării este văzută ca fiind idealul egalității dintre oameni. În cazul copiilor, în școală pot apărea multe situații în care unul sau mau mulți copii sunt discriminați, direct sau indirect. Mobilizarea părinților pentru a rezolva probleme de atitudine discriminatoare din școală, poate contribui la inițierea sau în unele cazuri la amplificarea comunicării dintre elevi și părinți.
Pentru a identifica situații discriminatorii este necesară cunoașterea grupurilor vulnerabile. Rasa, sexul, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasa, infectarea HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, sunt motivațiile discriminăriilor pe criterii identitare sau de opțiune.
În identificarea unei situații discriminatorii trebuie să nu existe nicio justificare rațională pentru diferența făcută. Există situații în care o situație discriminatorie poate fi confundată cu o nedreptate. În oricare dintre cazuri, acest comportament nu poate avea un efect pozitiv.
Așadar, discriminarea este o problemă de actualitate și nu ar trebui ignorată, întrucât aceasta afectează stilul de viață din toate punctele de vedere. Acest fenomen nu ar trebui tratat cu indiferență, ci ar trebui contientizat faptul că dacă nu vor fi luate măsuri cât mai repede, consecințele vor afecta întregul colectiv, ca societate. Printr-o educație bazată și pe combaterea discriminării se pune accent pe următoarelor obiective:
- Identificarea situațiilor de discriminare, prin studii de caz și, când este posibil, din realitate.
- Educația atitudinii prin reducerea nedreptății și a comportamentelor discriminatoare.
- Realizarea unei diferențieri între valorile umane care definesc dicriminarea și normele care susțin aceste valori.
Un individ educat va susţine eforturile care au în vedere educaţia, va sprijini lupta împotriva ignoranţei, vulgarului şi cultivării lipsei de valori.
Pornind de la gradul de intenţionalitate acţională, educaţia se realizează în trei moduri: educaţie formală, educaţia nonformală şi informală.
Educaţia formală se realizează în instituţiile de învăţământ şi are scopul de a introduce elevii progresiv în paradigmele cunoaşterii şi de a le transfera tehnici prin care îşi vor asigura o anumită autonomie educativă. Acest tip de educaţie necesită un grup de specialişti care pregăteşte modul elaborat şi bine eşalonat în care se face transferul de informaţie. Educaţia formală asigură asimilarea de cunoştinţe şi facilitează dezvoltarea unor capacităţi, atitudini şi aptitudini necesare individului în vederea introducerii sale în societate. Acest tip de educaţie este influenţată de contextul social şi politic. Importanţa educaţiei formale este aceea de a transmite mai departe moştenirea istorică şi culturală şi de a asigura formarea profesională. Educaţia formală se realizează prin intermediull şcolii şi al cadrelor didactice.