Susținerea comunicării cu membrii comunității poate fi una din soluțiile pentru combaterea absenteismului și, implicit a abandonului școlar. În primul rând, identificarea problemelor cu care comunitatea se confruntă, evaluarea acestora și găsirea unor soluții poate conduce spre soluționrea unor situații dificile.
Pentru a urmări evoluția unor cazuri de familii aflate în situații de risc, este nevoie de urmărirea unor aspecte, printre care:
- Stabilirea situației socio-economice a familiei (a părinților sau a tutorilor care locuiesc cu copilul/copiii aflați în risc de abandon școlar);
- Contextul familial – relațiile dintre membrii familiei (repartizarea rolurilor și a puterii în familie);
- Care este istoricul familiei – atât din punct de vedere a relației dintre membrii familiei cât a implicării copiilor la școală; antecedente de abandon şcolar şi absenteism, suspiciuni de exploatare prin muncă a copilului etc;
- Situația copiilor la învățătură – progres sau regres;
- Aspecte de risc – daca sunt lipsuri în satisfacerea nevoilor generale; capacitatea scăzută a părinților de a-și îngriji corespunzător copiii;
- Lipsa/insuficiența rețelelor de sprijin în cadrul familiei lărgite/comunității.
Implicarea părinților și a comunității în sine, are efecte primare indirecte asupra imaginii de sine a copilului ca persoană. Ea stimulează anumite atitudini, valori, aspirații, care pot funcționa ca aspecte pro-sociale și pro-învățare. Există o relație de cauzalitate inversată în ceea ce privește implicarea părinților și a comunității și achizițiile copilului: implicarea se realizează atunci când performanțele copilului sunt percepute ca fiind insuficiente de către părinți sau școală și de aceea, implicarea este o reacție la rezultalele slabe și comportamentul negativ al copilului.