Între absenteism și stima de sine există o relație cu puternice influențe mai ales dacă ținem cont de cauzele și efectele pe care le are absenteismul. Stima de sine se bazează pe autoevaluare, iar aceasta se poate raporta la mai multe surse, printre care amintim: părinți, profesori, colegi sau prieteni. Sursele de evaluare pot constitui și surse de presiune, pentru satisfacerea rolurilor sociale pe care un copil trebuie să le joace. Rolurile în care un adolescent ar trebui să se implice presupun adaptare, relaționare și respectarea unor norme. Dacă un adolescent nu reușește să își asume un anumit rol, face ca acesta să se retragă, să se izoleze, iar în cazul mediului școlar, să absenteze.
Poate fi apreciat faptul că aproape întotdeauna un adolescent care se autodepreciază (având o stimă de sine scăzută la extrem), recurge aproape întotdeauna la absenteism.
Școala nu este lipsită de efecte negative datorită hotărârii unor elevi de a recurge la acest comportament. Însă, efectele absenteismului se reflectă cel mai mult asupra elevului care adoptă un astfel de comportament. Există legături neașteptate ale dimensiunilor stimei de sine cu absenteismul. Pe de altă parte, școala, familia, persoana (elevul) pot constitui cauze pentru manifestarea absenteismului. De îndată ce această devianță comportamentală s-a instalat, familia, scoala și persoana au de suferit. Luând în considerație faptul că absenteismul se manifestă și la adolescenți care au stimă de sine înaltă, se poate considera că stima de sine nu este neapărat sursa generatoare de absenteism, ci este un efect cunoscut faptul ca ea are nivele fluctuante. Prevenirea absenteismului cade și în sarcina părinților, iar contribuția lor se poate materializa nu numai prin supravegherea elevului la școală, ci mai ales pentru manifestarea unui interes crescut asupra muncii școlare a adolescentului. Este foarte important ca la această vârstă din partea părinților adolescentul să simtă o anumită libertate în luarea deciziilor, fapt ce va conduce la creșterea încrederii în sine și a respectului de sine.
Dacă părinții ar stabili anumite responsabilități concrete în cadrul familiei care să nu le afecteze programul școlar, elevul s-ar strădui să se arate ca se poate avea încredere în el, astfel își va spori încrederea în sine.
