Combaterea discriminării este văzută ca fiind idealul egalității dintre oameni. În cazul copiilor, în școală pot apărea multe situații în care unul sau mau mulți copii sunt discriminați, direct sau indirect. Mobilizarea părinților pentru a rezolva probleme de atitudine discriminatoare din școală, poate contribui la inițierea sau în unele cazuri la amplificarea comunicării dintre elevi și părinți.
Pentru a identifica situații discriminatorii este necesară cunoașterea grupurilor vulnerabile. Rasa, sexul, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasa, infectarea HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, sunt motivațiile discriminăriilor pe criterii identitare sau de opțiune.
În identificarea unei situații discriminatorii trebuie să nu existe nicio justificare rațională pentru diferența făcută. Există situații în care o situație discriminatorie poate fi confundată cu o nedreptate. În oricare dintre cazuri, acest comportament nu poate avea un efect pozitiv.
Așadar, discriminarea este o problemă de actualitate și nu ar trebui ignorată, întrucât aceasta afectează stilul de viață din toate punctele de vedere. Acest fenomen nu ar trebui tratat cu indiferență, ci ar trebui contientizat faptul că dacă nu vor fi luate măsuri cât mai repede, consecințele vor afecta întregul colectiv, ca societate. Printr-o educație bazată și pe combaterea discriminării se pune accent pe următoarelor obiective:
- Identificarea situațiilor de discriminare, prin studii de caz și, când este posibil, din realitate.
- Educația atitudinii prin reducerea nedreptății și a comportamentelor discriminatoare.
- Realizarea unei diferențieri între valorile umane care definesc dicriminarea și normele care susțin aceste valori.
Mai jos, câteva exemple de discriminare și toleranță conform datelor conferite de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD):
Dacă un elev are dificultăţi în scriere, datorită unei dizabilităţi a mâinii, este necesar să i se ofere condiţii speciale atunci când este supus examinării. (toleranță)
Un elev diagnosticat cu deficit de atenție și hiperkinetism a fost discriminat de către educatoare care, și-a exprimat în mod constant nemulțumirea cu privire la prezența acestuia în clasă, discutând cu ceilalți părinți despre faptul că elevul „are probleme”.
Mamei unui copil cu dizabilități nu se permite să vină ca însoțitor la școală iar copilul are nevoie de sprijinul acesteia. Ceilalți copii rad de el, în timpul lucrărilor sau al tezelor nu îi este acordat timpul necesar așa cum prevede legea (o jumătate de oră în plus).
Aceste comportamente pot avea doar efecte negative asupra persoanei în cauză, afectând-o pe termen lung. Unul din efectele pe termen lung al discriminării este diminuarea nivelului stimei de sine și încrederii în sine. Discriminarea poate avea de asemenea un impact negativ și asupra stării sociale și a sănătății mintale. Printre efectele pe care le poate avea discriminarea asupra unui copil, amintim: performanță scăzută, neimplicare și uneori sentiment de vinovăție. Efectele discriminării timpurii se pot observa în unele cazuri, în formarea viitorului adult.